Cuvânt la o întâlnire de promoţie şagunistă

            Deşi în anii dvs. de liceu nu v-am fost diriginte, ci doar profesor la clasă, încă de când au avut loc tradiţionalele meciuri de fotbal şi baschet între clase, evident, pe terenul din faţa şcolii, dar şi cu puţin înainte de ceremonia revederii la 45 de ani, mai mulţi dintre dvs. – mai ales cei veniţi din străinătate – mi-aţi cerut – ca unul dintre cei mai longevivi profesori – să vă vorbesc despre înnoirile ce le-aţi constatat, legate de bătrânul – şi mereu tânărul – nostru liceu, ca şi cele ce se văd acum şi-n împrejurimile oraşului nostru. Şi-am spus scurt, cum o spun şi-acum. S-au schimbat multe în ultimii ani: avem un nou corp de clădire (cu săli de clasă şi laboratoare, excelent integrat arhitectonic), există săli dedicate unor personalităţi (precum cea lui Lucian Blaga sau Sala academicienilor), un stadion modern (cum n-a fost vreodată), iar la intrare v-a întâmpinat fanfara liceului, alături de bustul cărturarului-întemeietor Şaguna. Fanfara a fost reînfiinţată în anul 1990, atunci când s-au reluat şi celelalte tradiţii şaguniste: comanda, maialul, ceremonialul de Sf. Andrei la mormântul bardului Andrei Mureşianu, şi s-au realizat şi plăcile de marmură cu academicienii (49 până acum), cu directorii şi şefii de promoţii (de la înfiinţare şi până în prezent).

Multe din aceste înfăptuiri s-au realizat cu sprijinul material al Consiliului Judeţean Braşov, şi chiar moral sau personal al preşedintelui în exerciţiu câteva legislaturi, nimeni altul decât şagunistul nostru, fostul elev olimpic Aristotel Căncescu. Îmi face plăcere să vorbesc despre el, al cărui ataşament faţă de liceul ce l-a urmat, el şi fraţii lui, este unic şi exemplar. A iubit acest liceu şi-a dorit să-l vadă înnoit, precum îl vedeţi şi d-voastră. Mulţi alţi absolvenţi şi-au arătat dragostea pentru Alma Mater ce i-a crescut în timpul-adolescent – şi l-aş cita doar pe vestitul inginer-hidrotehnician Radu Prişcu, ce-a pus umărul la redarea numelui liceului în 1975 –, dar, cel puţin în cei 42 de profesorat ai mei în Şaguna, nimeni n-a făcut atât de multe precum Aristotel Căncescu. Sigur că, atât ca senator, cât şi ca preşedinte de consiliu judeţean, a avut şansa şi chiar posibilităţile, dar, neapărat şi dăruirea, iubirea faţă de instituţie. Cum le-a dovedit şi faţă de oraşul Braşov.

V-aţi uitat cu mirare să vedeţi zidurile şi turnurile cetăţii de altădată a Braşovului, refăcute şi vizitate acum de mii de turişti, muzeele noi realizate în cadrul bastioanelor, să vedeţi stadionul Olimpia sau cel al Liceului Sportiv – unde au loc acum atâtea evenimente culturale şi sportive –, v-aţi plimbat pe După Ziduri, pe Strada Sforii, pe aleile de Sub Tâmpa şi aşa mai departe. Toate s-au refăcut la iniţiativa şagunistului Aristotel Căncescu. În paralel, s-a produs sistematizarea şi modernizarea oraşului la iniţiativa primarului George Scripcaru, şi-aşa avem acum un oraş precum l-aţi văzut, care candidează cu drept la titlul de capitală culturală europeană. Cei doi au principalul merit pentru realizările ultimilor ani, chiar dacă şi fostul primar Adrian Moruzzi le-a avut în vedere, doar că el atunci, imediat după ’89, n-a avut şi posibilităţi materiale pentru a le înfăptui.

În ce mă priveşte, tot lui Adrian Căncescu îi datorez şi directoratul de 3 ani la Centrul Cultural Reduta (a cărei clădire a fost renovară şi modernizată cu fondurile Consiliului Judeţean). Am reuşit şi aici să fac multe lucruri noi, precum am făcut şi în cadrul directoratului de la Şaguna din primii ani de după ’89, având sprijinul preşedintelui Căncescu. Una din cele mai importante realizări este demararea Festivalului Garofiţa Pietrei Craiului, în cadrul căruia diferite ansambluri folclorice din România, din ţările vecine şi din Balcani participă la o frumoasă paradă pe Republicii, după care dansează spectaculoase dansuri tradiţionale pe scena din Piaţa Sfatului.

Şi tot cu sprijinul lui urma să dăm drumul Concursului Internaţional de pian cu numele regretatei noastre celebre pianiste, Mihaela Ursuleasa. Eram în Cimitirul Bellu, când l-am sunat şi i-am spus: „Aristotel, pentru memoria acestei mari pianiste, fiică a Braşovului nostru, să facem ceva, că ne-a pierit în floarea vârstei şi-a gloriei. De la Dinu Lipatti la Mihaela Ursuleasa, nimeni dintre pianiştii români nu l-au interpretat atât de măiestru pe Frederic Chopin. Marşăm?” „Dom’ profesor, contaţi pe sprijinul meu.” Dar finanţele au devenit mult strâmtorate în ultimii ani, astfel că acest proiect nu a apucat să prindă încă viaţă. Visul e, însă, în continuare şi poate că în următorii ani se va împlini.

În ceea ce priveşte noua faţă a Braşovului, în afară de renovarea şi modernizarea fostei Redute sau crearea Muzeului Civilizaţiei Urbane din Piaţa Sfatului în clădirea vechii farmacii săseşti, iniţiativa preşedintelui Căncescu e mult mai amplă şi mai bogată şi se vede şi-n sprijinul altor şcoli şi instituţii de cultură, al bisericilor (în repararea lor), al bibliotecilor, al altor monumente istorice.

Am lucrat cu preşedintele Căncescu şi în calitate de consilier ecologist, mai mulţi ani. I-am văzut şi încurajat iniţiativa, dragostea pentru oraşul şi liceul lui. Mai încoace, am aflat din presă despre incorectitudini, greşeli şi chiar abuzuri. Adevărul îl va stabili justiţia. Căci Legea – cum spuneau strămoşii romani – e mai presus de orice. Dar eu aşa îl ştiu şi-aşa vi-l spun pe şagunistul nostru şi dacă timpul ne-ar îngădui, ar fi mult mai multe de relatat despre numele lui în funcţiile avute, căci, în afară de înnoirile pe care le-aţi putut vedea, sunt şi alte fapte de ştiinţă, cultură şi artă, care s-au realizat la iniţiativa sau cu sprijinul său. Astfel, s-au tipărit multe lucrări de mare valoare (monografia judeţului Braşov, a Centrului Cultural Reduta, o colecţie de fotografii de epocă, o carte dedicată  marelui reformator al dansului românesc – Ioan Corneliu Vasiliu), au fost premiaţi în fiecare an elevii olimpici şi sportivii cu performanţe deosebite, au fost subvenţionate multe deplasări la diferite concursuri internaţionale.

De altfel, şi grupul MIX ale cărui baze le-a pus Aristotel Căncescu imediat după ’89 a promovat (atât prin Radio Braşov, cât şi prin MIX TV) evenimentele culturale ale oraşului, prin transmisiuni în direct sau emisiuni înregistrate în studio, precum excelentul documentar „Braşoveni despre braşoveni”.

Tuturor proiectelor de înnoire şi modernizare în domeniul cultural, sportiv sau educaţional, şagunistul Căncescu le-a ieşit tot timpul în întâmpinare. Ca protopopul Ioan Popazu, care umbla şi le spunea braşovenilor: „Să zidim Ierusalimul românesc!”. E vorba de liceul pe care-l revedeţi în haină nouă, la a cărui nouă faţă a contribuit şi unul dintre absolvenţii – mii – ce au trecut pe-aici. Vă mulţumesc că mi-aţi ascultat acest scurt cuvânt, în principal, despre el. Vivat, crescat, floreat! Oamenii trec. Faptele rămân. Lumina lor e cea care ne însoţeşte pe fiecare.

Mai, 2015

Prof. Ion Popescu-Topolog – fost profesor şi director al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România